Lasa-te in bratele culorilor !

O cascada...un spectacol al apei! Un vuiet ce-mi acopera chiar si propriile ganduri, un praf de picaturi fine ce imi infrigureaza trupul, toate acestea le percep odata cu sentimentul de invidie profunda fata de intregul cadru ce inconjoara fascinanta cadere de apa. Of! Chiar si crengile suple, prin care privesc spre ea, vibreaza de bucurie in generoasa ploaie de picaturi, ce parca, ar vrea sa-mi topeasca chiar si culorile prin care eu privesc la inchipuirea mea. Totusi, dincolo de rivalele mele ramuri, e mult mai mult decat spectacol: e o poveste. Povestea unor ape ce s-au imbratisat in covata sculptata de ele isasi spre a -si uni destinele , a-si povesti toate cele prin care au trecut si spre a -si incredinta fiinta, in cel din urma ultim episod, intr-o cadere eliberatoare, intr-un zbor plin de adrenalina, la care au visat mereu.

 Ce este "poezia" mea? Este o postare cu etichete, dinainte alese spre a-mi putea atrage publicul. Nu caut faima, caut adepti pentru frumusetea ce ne inconjoara si pentru cei recunoscatori perceptiilor de care suntem capabili noi, oamenii [...]. Ma simt datoare sa pictez cu ce am la indemana, in cazul meu, cuvantul.
Va voi recita despre natura ce atinge cerul: muntii. Ei sunt cel dintai si cel de pe urma freamat al Pamantului. Ei sunt punctul terminus, pe care ravnesc sa-l atinga toti aceia carora le place sa priveasca. De aici, de jos, ei par un intreg univers, plin de mister, atat de aproape si totusi atat de greu de imbratisat. Ne intimideaza cu personalitatea lor puternica cu care isi deseneaza singuri nuante pe bunul plac. Sunt  intotdeauna niste extravaganti ai decorului natural, care ne inmarmuresc privirile si ne ingenuncheaza indraznelile.

O pledoarie de senzatii naste din acest spatiu. Detaliile din abundenta te teleporteaza dincolo de luciul de ulei. Lumina calda iti inunda mintea in liniste si impacare sufleteasca, iar lacasul de inchinaciune, reprezinta speranta insasi. Un refugiu din calea tuturor pornirilor , tentatiilor si cel mai important din calea hartuitoarei deznadejdi.

"Padure in Ceata" se intituleaza acest mic holospatiu in care am fost primiti cu bunavointa celui mai indemanatic programator de vise si imagini virtuale, artistul cu cele mai controversate simturi :pictorul.
Aici, te simti atat de mic.., nu poti atinge cu privirea nici cat poate greierul urmatoarea floare pe care se aseaza sa cante moleseala verii, dar esti in siguranta. Ceata te invaluie, nu te lasa sa privesti in adancul padurii, dar lumina iti invadeaza si iti scufunda toate temerile. Nu are de ce sa-ti fie frica...este doar respiratia copacilor, ce se incalzesc suflandu-si in cetina caldura din propria lor viata. Ar trebui sa luam seama, noi oamenii,  la cum se protejeaza reciproc, natura. Pe oglinda apei, isi fac aparitia, treptat, cateva mici perturberante create de picaturile de apa: nimic nu se pierde aici, fiecare strop este atras inapoi, absorbit de viata insasi. Nimic nu este lasat in suspensie la nesfarsit, la voia intamplarii. Ca sa fii pregatit sa vezi si sa intelegi asta, nu e neaparat nevoie de timp, dar sigur odata cu acomoditatea vizuala, odata cu momentul in care ai baut pe saturate lumina din adancul padurii, vei vedea...

Pictorul se joaca cu tine

        
Secunde, zile, anotimpuri se succed in metamorfoza ametitoare a universului, pastrand ca reper un mic cadru din natura, pictat cu lumina unui astru si culoarea vietii si inramat de doua trunchiuri diafane, ce se lasa imbatate de spectacol.

O lumina calda iti invadeaza privirea.. Cauti molesit umbra si astepti o adiere cat de usoara a unui ram, aplecat parca sa-ti arate drumul, catre odihna si confortul la care ai ravnit o zi intreaga.

O imagine ce absoarbe, spatiul degajat, locuintele (aparent tipice Chiojd) izolate de la capat de sat sunt prinse in singura prezenta tumultoasa - vantul de toamna ce ravaseste si dizolva nori. Aceste acumulari de apa si particule dau racoare cadrului si te usureaza de povara oricarei concentrari. Te relaxeaza si te amesteca in valtoarea vantului umed , iar glasul de mioare te incalzeste cu senzatie de ospitalitate. 

Contradictiile din constiinta ta nasc valuri, ce ridica ploaie de sperante peste toate gandurile tale. Abandonate acolo, in mijlocul oceanului sunt balansate si lovite pana la epuizare. Cele mai multe raman la bord si  asteapta  sa sa se materializeze pe malurile unei realitati necesare. Gandurile pierdute in adancuri pentru totdeauna sau gandurile naufragiate ramase cu speranta unei reintoarceri sunt cele pe care circumstantele vietii le-a impiedicat sa-ti schimbe destinul.

Pagubit dar cu pensula tocita de culoare si panza

        Sa fie pagubit de propria lui munca este o binecuvantare, atunci cand din mainile lui au iesit atatea motive de incantare a ochiului si a sufletului. In urma muncii lui, i-au ramas doar paharul cu pensule tocite si tuburile stoarse de culoare, paleta pe care o pastreaza cu sfintenie din ultimul an de liceu, sevaletul prin care priveste acum la cateva panze intinse de un alb suparator si un miros intepator de uleiuri, care stapaneste intreaga casa.
        Toate amintirile si trairile lui le-a ascuns bine in decorul de pasta ce a insufletit acele panze albe. Acum, energii captive sub luciul de ulei soptesc sentimente celor ce le  privesc. Ei sunt mostenitorii de drept ce-si pot tese acum propriile lor fantezii in cadrele lui. Se hranesc cu perceptii, se imbata in iluzii optice si invata sa cunoasca fiecare unduire a ierbii si freamat de frunze prin ochii celui ce a recreeat natura.
       

     

Prefata

Un lucru e cert! O pictura prinde in ea mai mult decat un cadru. Ea capteaza o parte din energia celui ce a redat acel colt de natura, acel chip sau acel corp neinsufletit. Capteaza sentimentele, amintirile si gandurile celui ce l-a zamislit. Dupa ultima dunga de culoare lasata de pensula, tabloul continua sa prinda in el viata. Cu cat este mai admirat si  cu cat reuseste sa hipnotizeze in armonia sa de culori mai multe priviri, cu atat, acel tablou va radia mai mult de energie si lumina.