Secunde, zile, anotimpuri se succed in metamorfoza ametitoare a universului, pastrand ca reper un mic cadru din natura, pictat cu lumina unui astru si culoarea vietii si inramat de doua trunchiuri diafane, ce se lasa imbatate de spectacol.
O lumina calda iti invadeaza privirea.. Cauti molesit umbra si astepti o adiere cat de usoara a unui ram, aplecat parca sa-ti arate drumul, catre odihna si confortul la care ai ravnit o zi intreaga.
O imagine ce absoarbe, spatiul degajat, locuintele (aparent tipice Chiojd) izolate de la capat de sat sunt prinse in singura prezenta tumultoasa - vantul de toamna ce ravaseste si dizolva nori. Aceste acumulari de apa si particule dau racoare cadrului si te usureaza de povara oricarei concentrari. Te relaxeaza si te amesteca in valtoarea vantului umed , iar glasul de mioare te incalzeste cu senzatie de ospitalitate.
Contradictiile din constiinta ta nasc valuri, ce ridica ploaie de sperante peste toate gandurile tale. Abandonate acolo, in mijlocul oceanului sunt balansate si lovite pana la epuizare. Cele mai multe raman la bord si asteapta sa sa se materializeze pe malurile unei realitati necesare. Gandurile pierdute in adancuri pentru totdeauna sau gandurile naufragiate ramase cu speranta unei reintoarceri sunt cele pe care circumstantele vietii le-a impiedicat sa-ti schimbe destinul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu