 |
| Contur diafan de lotca, ce parca deseneaza in oglinda apei povestea ei...leaganul unor indragostiti, adapostul unei familii puse pe fuga, zilele de singuratate ale batranului ce o trage mereu aici dupa fiecare promenada oferita turistilor pierduti in orasul inundat de dragoste. |
 |
| Cersim un banut pentru inca o zi, iertare dupa un moment stangaci sau dragoste pentru o viata intreaga , tot plecati vom fi cu privirea , cu inima batand galop, asteptand de la EA, cu mana intinsa, cu mintea intetosata sau cu sufletul crispat o mica speranta. Cu toata talpa pe caramida marunta, paseste soldatul , datorita caruia exista toate astea acum, cu pasi diafani, nesigura, salta domnita, uitandu-se rusinata spre el. Ea este acoperita de culoarea unei bunestari ascunse bine dupa ferestrele conacului, el acoperit de culoare timpului, a tot ce se intampla, a zidului ce dainuie si imprejmuieste un trai fara griji. |
 | ||
| Iubire nesfarsita... alearga spre ea, o imbratiseaza cu nesat, o acopera dominant cu putere, o mangaie apoi duios, se retrage incet parca si-ar lua cu greu adio, dar nu pentru multa vreme... |
 |
| Lumina cade pe zidurile caselor adunate strans parca a -si sopti taine, lumina strabate dincolo de panza, o simt pe chip, imi incalzeste privirea, ma uit apoi in departare, dincolo de poarta, spre orizontul marginit de mare. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu